JUSTIŢIA ROMÂNĂ ESTE DIAGNOSTICATĂ CU “GLAUCOMUL” CORUPŢIEI?

În toate aceste zile frământate de vânzoleala guvernării stânga-dreapta, ca un fel de alba-neagra jucată pe taraba concubinajului politic, dar şi a demisiilor ciudate, a jafurilor şi a crimelor la drumul mare, a sarabandei suspiciunii eliberărilor de infractori pe criterii avocăţeşti desprinse de sub cupola Academiei “Caţavencu”, dar şi a bucuriei cu sughiţuri cauzate de afaceri tenebroase, pe care o resimt românii, după istorica hotărâre a Curţii Internaţionale de Justiţie de la Haga, cred că în rândul opiniei publice din ţara

noastră se conturează tot mai clar imaginea justiţiei române diagnosticate cu “glaucomul” corupţiei, semn indubitabil că în sistemul celei de-a treia puteri a statului se insinuează “La Piovra” în toată splendoarea ei, cu tentacule care ne otrăvesc viaţa şi ne umbresc cele mai înverzite cărări ale speranţei de mai bine! Trebuie să recunosc faptul că nu sunt un simpatizant al Preşedintelui Băsescu, dar abia acum iese la iveală adevărul afirmaţiilor sale, atunci când susţinea că peste 80% dintre magistraţi sunt corupţi, chiar dacă el s-a rezumat doar la simpla constatare a unei realităţi crude şi de neimaginat într-o ţară care aspiră la o viaţă civilizată în context european, fără ca şeful statului să fi întreprins ceva semnificativ în ultimii trei ani, pentru a stârpi acest cancer al societăţii!

De la o zi la alta, pare că într-un sistem care vrea doar de ochii lumii să se cureţe pe sine, mediatizarea devine tot mai pronunţată, imaginea magistratului se dovedeşte controversată, cu atât mai mult cu cât justiţia noastră, bolnavă de…glaucom, poate fi tratată prin terapie intensivă, iar magistraţii, care sunt cei mai bine plătiţi bugetari, ar trebui sancţionaţi cel mai aspru, în caz că greşesc, de voie sau de nevoie, chiar dacă se invocă faptul că se impun criterii foarte clare în cântărirea aşa-ziselor greşeli profesionale. Se pare că în situaţia de faţă, autopurificarea devine tot mai problematică, fie şi numai pentru faptul că în Ministerul Justiţiei se doresc dezlegate misterele…justificării, acest lucru dovedindu-se imposibil şi datorită lui Cătălin Predoiu, un ministru reformat şi reciclat prin prisma exigenţelor prezidenţiale, care a scăpat hăţurile Justiţiei, după ce s-a jucat alba-neagra cu DNA-ul aflat sub comanda lui Daniel Morar. Ezitările şi compromisurile ministrului Predoiu, vor determina ca în viitor să avem alte sute sau mii de hotărâri judecătoreşti contradictorii, desigur, date în condiţii cât se poate de obscure, pentru ca escrocii, asasinii şi alţi infractori cu tentacule băneşti întinse până la vârful puterii, să aştepte spăşiţi până când hotărârea magistraţilor “îmblânziţi” îi avantajează şi îi ajută să li se piardă urmele.

Ca să fiu sincer, de multe ori, m-am gândit la persoanele care protestează în faţa Tribunalului de la Gorj, mai ales că pentru mulţi trecători par doar fapte mărunte, frânturi de viaţă, fulgurări de gând, acele cuvinte disperate ale celor care şi-au căutat dreptatea în sălile de judecată, dar au descoperit cu mare uimire mizeria care colcăie sub robele unor domni magistraţi…inamovibili! Cu unele amânări, am considerat necesar să-mi exprim opiniile în pagina scrisă a ziarului, pentru că şi eu însumi am fost în situaţia în care am constatat că de la micile accidente de educaţie, până la dezmăţul moral în mocirla căruia se scufundă tot mai mulţi magistraţi, nu e decât un pas, foarte ezitant şi şovăitor, dacă mă gândesc şi la paşii mei, când am rămas pur şi simplu stupefiat, aşteptând să intru în sala în care conducea completul de judecată numitul Damian Cârstescu, de la Judecătoria din Tg. Cărbuneşti, iar în momentul în care ieşea un om simplu şi revoltat, care înjura de mama focului, prin cuvintele: “Fu…-vă muma-n cur de hoţi, fir-aţi ai dracului cu justiţia mamilor voaste”(sic!!), credeam că nu e decât reacţia uşor iritată şi necontrolată a unui om ajuns “pe culmile disperării”, fără să realizez, pe moment, câtă dreptate avea bietul om, în marea lui nemulţumire răbufnită ca la uşa cortului! Lucruri nebănuite şi deconcertante aveam să le constat cu aproape un an mai târziu, când acelaşi judecător a “maltratat” un proces în care eram parte reclamantă pentru distrugerea unui gard, şi în care însuşi expertul plătit, Căvăloiu, s-a dovedit un falsificator notoriu al raportului de expertiză, până la urmă amendat de către instanţă, dar scos basma curată de către magistratul care mă rugase prin intermediari să-l ajut să-şi transfere soţia, cadru didactic, de la Vladimir la Tg.Jiu! Din păcate, abia la vreo 2-3 ani de la încheierea procesului, am aflat câte “intervenţii” se făcuseră la apartamentul lui Cârstescu, din Tg. Jiu, pentru ca să pierd procesul, după ce îi făcusem bine, atât cât am putut, desigur, cât am considerat că îmi îngăduie legea, fără să-mi compromit calitatea de om şi de inspector şcolar! Poate voi avea ocazia să detaliez cândva cărările întortocheate ale acestui dosar, când am să ofer documentele spre analiză unui specialist neutru, dar, în mod sigur, voi căuta răgazul de a reflecta mai mult asupra unui scurt dialog pe care l-am avut cu acest judecător pe scările instituţiei în care lucrează, trimiţându-mă la Tribunalul din Tg.Jiu, ca să-mi câştig dreptatea, pentru că el nu ştie, de ce nu pot câştiga la Judecătoria Tg. Cărbuneşti(sic??!!)! Te pune pe gânduri, nu-i aşa, ca să nu mai vorbesc de faptul că insul dădea oamenii afară din sala de judecată, ca pe nişte vite aflate la discreţia bâtei lui, iar un asemenea personaj intenţiona să-şi depună candidatura la preşedinţia Judecătoriei din Tg. Jiu!!?? Am redat acest episod dramatic, pentru că sunt unul dintre aceia care înţeleg, în cunoştinţă de cauză, ce înseamnă “infernul” din justiţia română, labirintul în care trebuie să intri şi în care nu ştii prea bine, cine este rudă şi cu cine, dintre cei care judecă un proces, cine este “pe mână” şi cu cine, dintre cei care “impart” dreptatea în instanţă, când pretinsa dreptate se hotărăşte în culise!

În asemenea condiţii, stimaţi cititori, să ne mai mirăm că procurorul stă la masă cu criminalul, într-o incredibilă frăţietate, că judecătoarea dă liber la alte asasinate unui condamnat pentru tentative de omor, că poliţiştii joacă miuţă cu daţii în urmărire generală, că sunt destituţi, doar de ochii lumii, unii slujitori ai dreptăţii, când constatăm cu stupoare că într-o mocirlă a decrepitudinii se regăsesc deopotrivă: avocatul, procurorul, judecătorul şi infractorul, intermediaţi de către omul de afaceri, iar pe oglinda televizoarelor ni se serveşte “pilula” că întâmplarea de la Craiova sau de la Braşov este doar un caz izolat? Prin urmare, trebuie să dăm dreptate unui reporter de televiziune, care constată cu amărăciune că suntem o ţară de “cnezate şi voievodate” împărţite pe criteriul corupţiei şi al intereselor unor clanuri mafiote, sau să-l credem pe d-l Predoiu, care apreciază cazul Gorbunov ca fiind unul de eludare a aplicării legii, deoarece se constată că “multele cazuri înregistrate în ultimii 10 ani arată că este un mecanism de eludare a legii, un fenomen întâlnit pe întreaga zonă a justiţiei şi a afacerilor interne”, invocându-se lipsa de comunicare dintre justiţie, administraţia penitenciarelor şi poliţie, spre deosebire de unele state în care infracţionalitatea este aproape de zero, deoarece afacerile interne şi justiţia ţin de acelaşi minister? Bravo, d-l Predoiu, nu cumva îţi trece prin minte, că ar fi bine, pentru mâna ta înnobilată cu nuanţe de mănuşi portocalii, să conduci şi Internele?

Cu ce idee “înălţătoare” s-ar putea încheia, stimaţi cititori, ca să ne mai păstrăm un dram de încredere în justiţia pământeană, pentru a nu fi nevoiţi să apelăm la justiţia divină, când aflăm despre cazul unei femei din Gorj, condamnată la închisoare pentru neplata pensiei, în timp ce criminalii sunt scăpaţi în uitare? Poate cu faptul că magistratul doljean, Maria Nicola, a apelat la tot felul de strategii, pentru a nu fi fotografiată de ziarişti, deoarece nimeni nu ştia cum arată la faţă judecătoarea care a trimis în stradă un asasin, ştiindu-se că “Frumoasa din pădurea adormită” s-a ascuns mai ceva ca un urmărit general, iar de la tribunal pleca pe furiş, o femeie suspectată că suferă de tulburări psihice şi acuzată de vătămarea propriului copil. Ne aşteptăm să vedem o serie de revocări din funcţii ale procurorilor şi magistraţilor, deoarece inspecţia judiciară a CSM „va descinde“ la instanţele din toată ţara, pentru a verifica o serie de condiţii în care au fost pronunţate hotărârile de amânare sau de întrerupere a executării pedepselor, prilej cu care vor fi scoase la iveală şi motivele pentru care nu au fost puse în executare mandate emise pe numele unor infractori care ar fi trebuit să se afle în spatele gratiilor, dar, mă întreb, oare, va fi…compensată şi reţeta pentru tămăduirea justiţiei române, cea diagnosticată cu “glaucomul” corupţiei?

prof. Vasile Gogonea

redactie@scandaldegorj.ro

  10.02.2009. 20:21

Comentarii

Acest articol n-are nici un comentariu.