Prima pagină ·
Opinii · NUMAI DACĂ JUSTIŢIA SE DOVEDEŞTE ACEEAŞI PENTRU TOŢI (IV)!
NUMAI DACĂ JUSTIŢIA SE DOVEDEŞTE ACEEAŞI PENTRU TOŢI (IV)!
Se vorbeşte cu obstinaţie despre corupţia din cadrul instanţelor judiciare, ca un factor de instabilitate care împiedică dezvoltarea normală a unei ţări, deoarece o justiţie coruptă frânează capacitatea statelor de a lupta împotriva infracţiunilor şi a terorismului, încetineşte comerţul şi creşterea economică şi refuză cetăţenilor o justiţie imparţială în divergenţele lor cu vecinii sau cu autorităţile. Revenind la problema despre care vă vorbeam în numărul trecut al ziarului nostru, printre „metodele perfide” promovate cu mult cinism de către fratele meu, a fost şi aceea de a obţine o adeverinţă de proprietate „cu cântec”, cum se spune, în sensul că a fost emisă în ultima zi de mandat a fostului primar al oraşului Ţicleni, maistrul Constantin Ţârcă, rubedenie apropiată a soţiei fratelui, fără a se fi făcut vreo măsurătoare a curţii pe care o „mărise” prin „înghiţirea” anterioară a fâşiei de pământ, deşi, reţineţi, în acte este trecută deplasarea comisiei, în aceeaşi zi în care a fost emisă adeverinţa, adică în ultima zi de mandat a fostului primar interimar!!!
Faptul cel mai strigător la cer este însă acela că dimensiunile trecute în pretinsa adeverinţă pentru eliberarea titlului de proprietate, notate la centimetru, încalcă grosolan dimensiunile titlului meu de proprietate, eliberat în anul 2004!! Prin urmare, cu o asemenea „făcătură” şi cu o presupusă schiţă de cadastru, acest pretins frate se prezintă în faţa instanţei de judecată şi are tupeul să spună că i-am „încălcat proprietatea” prin ridicarea unui gard nou, pe vechiul amplasament al gardului despărţitor edificat cu zeci de ani în urmă de către părinţi! Să nu uităm că printre ţările citate ca exemple negative de mare corupţie în justiţie se numără Azerbaidjanul, Mexic, Panama, Cehia, unde se apreciază că reformele nu avansează, dar şi România, unde sistemul judiciar este, potrivit Transparency International, foarte corupt, o serie de studii dezvăluind chiar mecanismele de corupţie din sistemul judiciar. În acest sens, unii dintre cei care sparg tăcerea consideră că situaţiile în care magistraţii sunt mituiţi direct sunt foarte rare, dar există, în schimb, cazuri în care avocaţii, grefierii ori registratorii se oferă să fie intermediari pentru mită! Cu toate acestea, nu în toate cazurile în care un avocat, de pildă, cere bani, se poate vorbi de coruperea judecătorilor. Uneori, banii rămân în buzunarele avocaţilor, care se bazează pe faptul că judecătorii tineri ezită, din motive morale, să dea pedepse grele în cazuri mărunte de furt, însă, chiar dacă ar exista un număr redus de cazuri, lucrurile sunt grave, mai ales că peste două treimi dintre români sunt de părere că există corupţie în Justiţie, confundându-se uneori corupţia cu incompetenţa unora dintre magistraţi.
Ca urmare a unui recent sondaj Gallup din România, problemele cele mai importante cu care se confruntă justiţia românească, după cetăţenii care au fost implicaţi într-un proces, sunt corupţia, lipsa de profesionalism şi legislaţia neclară. Cei care nu au fost implicaţi într-un proces, cred că primele trei probleme ale justiţiei din România sunt: corupţia, lipsa de profesionalism şi implicarea politicului în justiţie. Pe de altă parte, oamenii din sistem nu consideră că judecătorii, avocaţii sau procurorii sunt corupţi. În pofida faptului că unele date ale sondajului sunt încă ţinute secrete de către CSM, se pare că acela care a fost finanţat de către Banca Mondială evaluează percepţia publicului asupra personalului din justiţie, în ceea ce priveşte performanţele sistemului, astfel încât, din datele culese reiese că mai bine de jumătate din totalul populaţei percepe sistemul judiciar din România ca fiind unul corupt. Spre deosebire de cetăţeni, avocaţii au o părere foarte bună despre ei, dar una foarte proastă despre poliţişti, în primul rând, abia după aceea despre procurori şi judecători! Se pare că instituţia cu cea mai scăzută credibilitate în percepţia românilor este Parlamentul, deoarece peste 88% dintre cei chestionaţi spun că au puţină încredere sau deloc în Legislativ, urmează apoi Guvernul şi partidele politice, dar nici Consiliul Superior al Magistraturii nu se bucură de foarte multă încredere publică.
Diriguitorii actului de justiţie se cam codesc să facă public rezultatul acestui sondaj, pentru a mai proteja imaginea, de altfel destul de terfelită şi îmboţită a instituţiilor de justiţie din România, dar, oare, până când cetăţeanul de rând va mai tolera corupţia şi injustiţia? Când se va putea spune, în sfârşit, că justiţia este oarbă? Pare să fie doar cea mai recentă teorie privind posibila evoluţie a justiţiei româneşti pe timp de criză, iar ironia face ca această caracterizare să se potrivească de minune situaţiei actuale. Asocierea poate merge chiar mai departe, dacă facem un exerciţiu de imaginaţie, deoarece acolo unde propovăduitori ai stării de fapt au început să se manifeste cu mult înainte de a simţi noi ce se întâmplă, se pare că sunt patru mari condiţii care facilitează corupţia din sistemul judiciar: 1.eşecul numirii judecătorilor pe baza meritelor profesionale, 2.un nivel de salarizare şi condiţii de muncă inadecvate, 3.procese injuste pentru revocarea judecătorilor corupţi şi 4.procedurile interne profund netransparente care îngreunează monitorizarea activităţii instanţelor de către presă şi de către societatea civilă. În multe privinţe, corupţia judiciară poate avea consecinţe directe şi profund negative asupra societăţii democratice din România, afectând principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, dar putem vorbi şi de unele consecinţe negative asupra economiei ţării, mai ales că un sistem corupt îndepărtează investitorii şi împiedică eforturile de reducere a sărăciei.
La nivel global, mulţi analişti apreciază că tentaculele “caracatiţei” legate la ochi subminează sistemele judiciare din întreaga lume, lipsind cetăţenii obişnuiţi şi obidiţi de accesul neîngrădit la justiţie şi de dreptul fundamental la un proces echitabil şi imparţial, uneori chiar de posibilitatea desfăşurării unui proces normal în sala de judecată! Să nu uităm că uneori, demersurile asumate în domeniul luptei împotriva corupţiei sunt marcate de conflicte politice între instituţiile statului, ceea ce face ca prevederile legii să nu poată fi aplicate cu eficienţă maximă, mai metaforic vorbind, putem spune că pacientul bolnav de cancer stă întins pe masa de operaţie, iar în jurul său chirurgii se sfădesc pe metode şi pe o serie de proceduri de operaţii estetice! În ciuda unor cosmetizări cu parfum reformist, pare tot mai evident că la nivelul percepţiei cetăţeanului asupra corupţiei, nu putem vorbi nicidecum de schimbări semnificative, câtă vreme şi aşa-numita “corupţie mică” rămâne un punct vulnerabil al instanţelor de judecată şi principala problemă a cetăţeanului de rând.
În opinia specialiştilor cu deschidere spre legislaţia europeană, se apreciază că adoptarea legii de înfiinţare a Agenţiei Naţionale de Integritate(ANI), ca mecanism integrat de verificare a declaraţiilor de avere şi de control al conflictelor de interese, ar reprezenta o măsură de importanţă crucială pentru palierul de prevenire a corupţiei în mediul public! Personal, nu ştiu cum se procedează în practica judiciară a unor instanţe, atunci când este vorba despre integritate, dar, aşa cum se procedează la Judecătoria din Tg. Cărbuneşti, cred că ar trebui să intre în atenţia organelor de anchetă! Atunci când se instrumentează acţiuni sau când se emit acte juridice, când se invocă o Ordonanţă preşedinţială, oare nu analizează nimeni dacă acţiunea respectivă are un temei?
Cine îl pedepseşte pe acela care aduce în instanţă un act fals, pentru a instrumenta un act de justiţie? Cred că trebuie reflectat mai îndeaproape asupra unui asemenea aspect, iar în viitor, promitem să detaliem analiza cu elemente de noutate în derularea unui proces pe care îl supun atenţiei opiniei publice! În multe privinţe, practica judiciară se dovedeşte mai degrabă o modalitate de lustrare, prin crearea cazierului judiciar, deoarece majoritatea condamnărilor sunt cu suspendarea executării pedepselor, iar după atâta amar de vreme, chiar marile subiecte de corupţie sunt încă, doar de ordin mediatic. Pare-se că există aici două variante: fie dosarele nu sunt instrumentate corect, fie instanţele aplică deliberat pedepse extrem de uşoare pentru înalta corupţie, în comparaţie, spre exemplu, cu cele pentru infracţiuni de fals sau cu cele pentru infracţiunile contra patrimoniului.
prof. Vasile Gogonea
Recomandă acest articol:
25.06.2009. 23:53
Comentarii
Acest articol n-are nici un comentariu.
Lasă un comentariu
Scandal de Gorj nu este responsabil juridic pentru continutul comentariilor. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra va revine in exclusivitate.
* = câmp obligatoriu