UN GUVERN CARE JOACĂ „ALBA-NEAGRA” ÎN CURTEA ŞCOLII!

prof. Vasile Gogonea
redactie@scandaldegorj.ro

Iertată să-mi fie metafora vitriolantă din titlul articolului, dar de multe ori, în decursul mandatului său extrem de controversat, Guvernul actual ne-a oferit senzaţia ciudată că face din reforma educaţională şi din revendicările salariale ale slujitorilor şcolii un fel de „alba-neagra” persiflată a exerciţiului politicianist sau poate un fel de poligon pentru exersarea jocurilor electorale în exhibarea disputelor sterile dintre şeful statului şi premier!

Stimaţi cititori, ar fi multe probleme de analizat, dar ne vom opri doar asupra unui set de aspecte asupra cărora Executivul actual manifestă ezitări şi ambiguităţi de calibrul clovnilor de la Circul „Globus”, demonstrând amatorism şi crase inconsecvenţe, care se repercutează direct sau indirect asupra unui sistem atât de complex, pe cât de fragil, cum este sistemul educaţional! Dar, culmea ironiei, cel care vorbeşte despre lumânări la capul mortului este tocmai Premierul Tăriceanu, cel care, aflat la Zalău pentru lansarea candidaţilor PNL pentru alegerile locale, primul locatar al Palatului Victoria, cu un umor sarcastic şi neinspirat, fiind chiar el însuşi cel care a acuzat PD-L şi PSD că înţeleg să facă politică jucându-se de-a alba-neagra cu cetăţenii, afirmând sus şi tăios că “pe măsură ce trece timpul, unii politicieni din România consideră politica un joc de-a alba-neagra (...) Problema este că prin acest joc, politicienii câştigă, dar românii pierd. Toată lumea ştie că de fapt acest joc este o înşelăciune. Totuşi, politicienii cred că încă le mai merge, dar sunt convins că nu le va mai merge mult timp”, a glăsuit cu glasul său de panseluţă ofilită, suflând în trompeta electorală d-l Tăriceanu! Păi, bine-bine, domnule iubitor de limuzine, dar, la care politicieni te referi matale, la cei din Burkina-Fasso sau cei din Insulele Capului Verde? Nu cumva faceţi parte şi domnia voastră din tagma acestor politicieni ipocriţi şi puşi pe căpătuială pe spinarea bugetarilor? Din moment ce promiteţi cu tam-tam vestitele tichete-cadou, că le daţi de mai multe ori, legat de evenimente importante, apoi că nu le mai daţi pentru că nu se mai găsesc bănuţi în sacul peticit al bugetului de avarie, pentru a stârni nedumerirea şi nemulţumirea slujitorilor din şcoală şi din sănătate, taman acum, când sună clopoţelul electoral pe la urechile domniilor voastre, sunteţi atât de necolocviali şi tranşanţi? Când vorbele se aruncă la voia întâmplării iar discursurile politicienilor de tarabă sunt de mai multe feluri şi modele, chiar în diferite nuanţe portocalii, deodată apar mişcări, schimbări, contradicţii, efecte şi defecte care aruncă în derizoriu căruţa cu haine “second-hand” a limuzinelor guvernamentale, tocmai în această perioadă pre-electorală, pretensionată şi pre-judecată de atâţia magistraţi năimiţi şi lustruiţi cu şpagă, aproape toţi oamenii politici ajungând să fie roşi în cot, că de durut acolo îi doare la sfântu-aşteaptă, clamând zilnic aceeaşi limbă nevopsită a populismului, a lipsei de raţiune şi respect faţă de electoratul dezamăgit şi reticent, a haosului tranziţiei de carton!

De multe ori, politicienii iau cu asalt redutele din curtea şcolii, în speranţa că-şi vor găsi simpatizanţi printre persoanele cu drept de vot, elevi sau cadre didactice, dar, până la urmă, nu-i nimic neobişnuit, fiindcă, pe de-o parte „tradiţia” cere ca la o şcoală care se respectă să vină-n cinste oameni respectabili şi, pe de altă parte, fiindcă de aproape 20 de ani încoace, întâlnirile din curtea şcolii s-au transformat în paranghelii politice, iar mesajul aleşilor naţiei adresat tineretului mai mult sau mai puţin studios a devenit un stereotip, clamându-se prin fraze care ne spun că statul a investit ca să le ofere tinerilor condiţii europene de dezvoltare, locuri de muncă, posibilitatea afirmării armonioase, bla- bla-uri obositoare, menite să acopere golul şi nepăsarea din sufletele lor copleşite de fraze demagogice! Sau, poate, cine ştie, politicienii de carton îşi vor aminti ceva extraordinar din tinereţea lor studioasă, vor spune un banc, sau vor hăhăi, aruncând o petardă spre rivalii politici, fără ca „iubiţii fii” ai naţiei să realizeze cât sunt de nepotriviţi momentului, mai ales că le este greu să înţeleagă că prezenţa lor în spaţiul educaţiei ar trebui să se facă simţită prin fapte şi nu prin vorbe, în „beţia” lor demagogică sperând cu naivitate că aduc un spor de valoare când se prezintă în faţa tinerilor pe post de clovni cu sacul plin de promisiuni! De multe ori, politicienii momentului sunt ridicoli, fiindcă nu înţeleg că tinerii simt, cu simţul dreptăţii şi al adevărului, nepervertite încă, faptul că nu sunt priviţi decât ca o masă de manevră, mai ales că politizarea învăţământului este o realitate a unei tranziţii care sufocă prin demagogie şi crasă ipocrizie!

Hotărât lucru, transformarea şcolii într-un spaţiu al minciunii, al promisiunilor deşarte, al spiritului de gaşcă, are, pe lângă răul imens al alterării spiritului educaţional, şi consecinţa directă a scăderii încrederii tinerilor în valorile educaţiei. În fond şi la urma urmei, pe cine să creadă, pe cei care spun că doresc un pact pentru Educaţie, or fac tot ce stă în putinţă ca orice ar face adversarul politic bun, să fie prezentat ca rău? Sau poate, cei care, mieroşi precum hârtia de prins muşte, vorbesc despre cât de tare se luptă prin Parlament pentru dreptul tinerilor la carte, când şi adevărul unora şi al celorlalţi este acela că i-ar pune pe toţi la taxe pentru fel de fel de surse de venituri în vederea achziţionării limuzinelor de lux?

În ultima sa ieşire la rampa electorală, Premierul Tăriceanu a arătat că a venit timpul să fie opriţi politicienii demagogi, fără să precizeze din care categorie a demagogilor face parte şi domnia sa, dar a dat ca exemplu de astfel de joc politicianist, anunţarea candidaturilor pentru Primăria Bucureşti din partea PSD şi PD-L, clamând ritos că „Pentru politicienii din PD şi din PSD oraşele din România sunt asemenea unor colţuri de stradă unde şmecherii îi fură pe oamenii creduli la un joc de-a alba-neagra”, susţinând că e timpul să se pună stop incompetenţei şi unor astfel de politici păguboase(sic!!), mai ales că electoratul trebuie să ştie acum că trebuie să aleagă între şmecheria ieftină, ademenitoare şi politicile de dezvoltare durabilă, reprezentate un număr restrând de reprezentanţi ai clasei politice!

Să nu uităm nici momentul când ministrul Economiei şi Finanţelor a venit în faţa publicului să spună că sunt bani pentru tichetele-cadou ale bugetarilor, dar şi pentru pensii, pentru că în această breaslă găsim destui votanţi simpatici, sinceri şi cu drept de vot! Până la urmă, dacă Guvernul acordă toate aceste mici atenţii bugetarilor, care pentru ei poate nu înseamnă mare lucru, dar la nivel de buget naţional presupune o cheltuială, acel guvern este criticat şi se aruncă cu pietre în el, pentru că face pomeni electorale, dar dacă ministrul de resort spune stop, sar cei afectaţi direct la buzunar, adică bugetarii, dar şi cei afectaţi direct la voturi, adică politicienii, toate acestea demonstrând o sarabandă a interdependenţelor într-un an electoral extreme de controversat şi de tensionat!

Cît priveşte subiectul care a înfierbîntat lumea bugetară, cel al tichetelor de cadou, pe care ministrul Vosganian nu este de acord să mai fie alocate de Paşte, aici politicienii liberali ne-au dovedit că sunt la fel ca toţi ceilalţi, adică populişti, dar imediat cum au văzut că reprezentanţii lucrătorilor din sectorul bugetar au reacţionat vehement împotriva deciziei de a nu se mai acorda tichetele de cadou, colegii ministrului de Finanţe au ieşit la rampă, contrazicând, pledând şi atrăgând atenţia că nu trebuie să greşeşti în faţa electoratului! De bună seamă, un Guvern care joacă „alba-neagra” în curtea şcolii, o clasă politică în care populaţia nu mai prezintă încredere şi o sumă de promisiuni deşarte, toate la un loc şi fiecare în parte, cred că fac parte din viaţa tumultoasă a unei societăţi care îşi caută un sens şi o cale care se dovedesc tot mai greu de descifrat pe drumul tranziţiei!

  12.04.2008. 12:14

Comentarii

Acest articol n-are nici un comentariu.