Căruntu şi „nemernicul” Gorun

Claudiu Matei
claudiu.matei@scandaldegorj.ro

A fost o vreme când Constantin Căruntu ţinea disertaţii în faţa procurorilor pe baza codului penal, în calitate de inculpat, mai multe decât a ţinut vreodată în viaţa sa ca şi cadru universitar. A fost un scandal imens în care era vorba despre 600 de studenţi înmatriculaţi ilegal de către Căruntu la Facultatea de Ştiinţe Economice la care era şi pe atunci decan. Omul se simţea hăituit şi îi cam păliseră ifosele de very important person, mai ales că fusese suspendat din funcţie şi toată lumea îl arăta cu degetul ca fiind oaia neagră a universităţii. Ca orice animal hăituit a învăţat să şi urască şi pe se cine putea urî mai tare decât pe cel căruia îi face acum temenele – Adrian Gorun. Pe atunci, într-o discuţie avută cu Constantin Căruntu, îmi spunea că Gorun este un nemernic şi un nenorocit, motiv pentru care ar merita să scriu despre el şi eu şi toată presa. Pentru doritori avea pregătit chiar un dosar cu date despre actualul său şef, date despre întreaga sa carieră şi despre toate măgăriile făcute vreodată de rectorul UCB. Spunea atunci Căruntu că Gorun trebuie să plătească pentru toate relele făcute lui şi altora şi că nu este potrivit să ocupe scaunul de rector al UCB. Între timp ca orice individ cu ceva cheag care a comis o ilegalitate în România, Constantin Căruntu a scăpat de belele penale şi a fost repus pe funcţie. Brusc i-a dispărut şi dorinţa de a-l demola pe Gorun şi cu siguranţă i s-au schimbat şi părerile pe care până nu demult le avusese despre Adrian Gorun. Ca şi când nu atinsese niciodată treapta de jos, decanul Facultăţii de Ştiinţe Economice s-a reîntors triumfător şi docil în faţa şefului care-i permite acum să facă ce doreşte sufleţelul lui în universitate. Nu ştiu dacă rectorul cunoaşte opiniile avute de Căruntu despre el, poate le cunoaşte dar tace pentru că în schimbul osului de ros dat, decanul se simte acum dator faţă de superiorul său cel binevoitor şi îl ascultă cu şi mai mare supunere.

Oricum niciunul dintre ei nu-i tulbură apele celuilalt, Gorun îşi vede de măgăriile pe care le face de când a venit în fruntea UCB, iar Căruntu, spălat de trecutul lui penal, nu numai că are curajul să iese în faţa studenţilor, dar şi trage sfori pentru a le fi bine fiicelor sale şi pentru a dărâma ba pe unul, ba pe altul, să se creeze posturi pentru persoane pe care le agreează.

Până la urmă Căruntu şi Gorun se merită, sunt de aceeaşi teapă. Întrebarea însă este: UCB merită astfel de oameni? Cu siguranţă, nu.


Recomandă acest articol:

  17.12.2007. 11:57

Comentarii

Acest articol n-are nici un comentariu.