Prima pagină ·
Editorial · Puterea agonizează, opoziţia stă la priveghi
Nu ştii dacă să râzi sau să plângi, la vederea neputinţei demne de milă a USL-ului zămislit din fantezia în trei a celor rămaşi pe dinafara curţii palatului şi a încrâncenării cu care exemplarele portocalii se ţin cu ghearele de jilţurile în care au început să se creadă stăpâni peste noi toţi. Imaginea îmi aminteşte de un pasaj din ”Aşa grăit-a Zarathustra”, a lui Nietzsche: maimuţele care se caţără unele peste altele, călcându-se în picioare, în încercarea de a ajunge în vârf. Politicienii vremurilor noastre se gândesc la popor, îi plâng de milă, doar la gândul că de el depinde ajungerea la putere, spre care se târăsc şi prin mocirlă.
Nu avem opoziţie! Avem doar o şleahtă de băieţi, care aşteaptă precum vulturul, să moară prada, ca să se poată înfrupta în voie. Nu atacă, pentru că este conştientă de limitele pe care le are. Este mai comod să primeşti friptura de-a gata. Nu avem nici putere. Avem o gaşcă de băieţi deştepţi şi femei cu vouittoane, fără morală, dar cu un mare apetit pentru bani, care sunt în stare să treacă printre cadavre şi să le scotocească şi prin buzunare.
Între aceste două tabere, aflate în permanentă arternanţă, poporul este smucit precum o turmă, când dintr-o parte, când din alta. Şi ca la orice îmbulzeală, în urmă rămân şi victime, care cred că au alergat pentru ele însele.
O să vedem sfârşitul piesei, dar n-o să prindem momentul aruncării măştilor actorilor.
Dara Pumneanu
Recomandă acest articol:
Puterea agonizează, opoziţia stă la priveghi
Asistăm, de vreo săptămână încoace, la o scenă caragialescă. Guvernanţii s-au trezit îmbrânciţi de mase şi înjuraţi de „diaspora” pe care se baza la alegerile din toamnă, simţind cum porţile palatului în care se ghiftuiesc de patru ani se zgâlţâie tot mai puternic. În tot acest timp, „revoluţionarii” din opoziţie, care s-au tot opintit să-i împingă din scaune pe adversarii ce se mângâie pe pântecele generoase, îndestulate la ospeţele marinăreşti, au rămas perplex, luaţi fiind prin surprindere de răbufnirea poporului.Nu ştii dacă să râzi sau să plângi, la vederea neputinţei demne de milă a USL-ului zămislit din fantezia în trei a celor rămaşi pe dinafara curţii palatului şi a încrâncenării cu care exemplarele portocalii se ţin cu ghearele de jilţurile în care au început să se creadă stăpâni peste noi toţi. Imaginea îmi aminteşte de un pasaj din ”Aşa grăit-a Zarathustra”, a lui Nietzsche: maimuţele care se caţără unele peste altele, călcându-se în picioare, în încercarea de a ajunge în vârf. Politicienii vremurilor noastre se gândesc la popor, îi plâng de milă, doar la gândul că de el depinde ajungerea la putere, spre care se târăsc şi prin mocirlă.
Nu avem opoziţie! Avem doar o şleahtă de băieţi, care aşteaptă precum vulturul, să moară prada, ca să se poată înfrupta în voie. Nu atacă, pentru că este conştientă de limitele pe care le are. Este mai comod să primeşti friptura de-a gata. Nu avem nici putere. Avem o gaşcă de băieţi deştepţi şi femei cu vouittoane, fără morală, dar cu un mare apetit pentru bani, care sunt în stare să treacă printre cadavre şi să le scotocească şi prin buzunare.
Între aceste două tabere, aflate în permanentă arternanţă, poporul este smucit precum o turmă, când dintr-o parte, când din alta. Şi ca la orice îmbulzeală, în urmă rămân şi victime, care cred că au alergat pentru ele însele.
O să vedem sfârşitul piesei, dar n-o să prindem momentul aruncării măştilor actorilor.
Dara Pumneanu
Recomandă acest articol:
26.01.2012. 14:21
Comentarii
Acest articol n-are nici un comentariu.
Lasă un comentariu
Scandal de Gorj nu este responsabil juridic pentru continutul comentariilor. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra va revine in exclusivitate.
* = câmp obligatoriu