DESPRE SUPOZIŢIA CARE SCANDALIZEAZĂ BUNUL SIMŢ AL OMULUI!
Avem deseori senzaţia că suspiciunea copleşeşte viaţa oamenilor, că supoziţia prin care afirmaţia devine un exerciţiu de rutină, pur şi simplu scandalizează bunul simţ al omului obişnuit, iar atunci când uitarea îl afundă pe acesta în labirintul unei harababuri trucate, dincolo de care se declanşează reacţia isterică a unei autovictimizări, gestul în sine dovedeşte că pentru majoritatea românilor, existenţa tentaţiei de fraudare a scrutinului afectează o ţară întreagă şi o rătăceşte ca pe o navă aflată în derivă, fiind evident că însăşi curgerea timpului se înteţeşte prin gesturi greu de explicat la prima vedere! De teama de a nu fi lăsaţi ca nişte simpli clienţi pe centura politică, oamenii au tăiat de pe lista priorităţilor tot felul de lucruri care ţin de suflet, de încântare, de adevărata fericire, pentru a înţelege că de multe ori, mulţi dintre noi nu mai citim cu sufletul, nu mai medităm la propriile sentimente, nu mai iubim adevărul, totul fiind un clivaj al culorilor diluate prin magia exorcismului. Vedem că de multe ori, atmosfera electorală ne surprinde ca un amestec de grabă şi de teamă de ratare, ceea ce face ca multe dintre trăirile fireşti să fie înlocuite cu calcule privind rezultatul final al primului tur al prezidenţialelor.
Iată, au fost primele rezultate ale urnelor, când candidatul PDL, Traian Băsescu, a susţinut că primul tur a fost câştigat de dreapta scenei politice româneşti, în condiţiile în care preferinţele alegătorilor pentru candidaţii PDL şi PNL au depăşit 50% din voturi, ceea ce marchează „o victorie de etapă în cursa prezidenţială” şi se dovedeşte „solidaritatea electoratului faţă de soluţiile PDL şi PNL”, semn că nimic nu se face fără o planificare a surselor financiare care prefigurează coaliţii, că totul trebuie să aibă un “rost”, mai ales dacă tehnica este fascinantă, până în momentul în care ea răpeşte hrana spirituală. De altfel, clinchetul ultimelor monezi din portofel e ca un lacăt care nu te lasă să pătrunzi prin rutele aglomerate ale turismului electoral, deşi e vremea trenurilor care stau prea puţin în gara uitată a disperării. Cu un fel de grabă scenică, încă locatarul Cotrocenilor a precizat că nu va face nicio negociere subterană pentru formarea viitorului Guvern şi că va da prioritate soluţiilor politice pentru trecerea Executivului prin Parlament, asigurându-i pe cei care îl susţin, că tot ceea ce se va negocia şi se va discuta, va fi „transparent şi bine cunoscut de fiecare cetăţean”, ca o dovadă că lumea prezentă la vot să tresalte la îndemnul “Bate fierul cât e cald!”, dar şi să prospere la modul prezumtiv, când fiecare dintre noi simţim că supravieţuim într-o viteză care e deja un atentat la drepturile omului! Uneori, parcă avem senzaţia că trăim mult mai repede decât în alte epoci, prin însăşi obsesia de a umple viaţa până la refuz cu diverse sortimente de platitudini care declanşează o reacţie paradoxală şi nu mai avem timp pentru nimic, în timp ce “hoţii de timp” jubileză, căci totul merge aşa cum ei au plănuit în calculele lor electorale! Prin latura nevăzută a firii, Băsescu s-a referit şi la referendum, pe care l-a considerat validat prin participarea la vot a peste 50% din electorat, fiind vorba de un motiv extrem de serios pentru ca oamenii politici să ţină cont de opţiunea electoratului în alcătuirea viitorului guvern, pentru că aceştia, pur şi simplu, nu mai au dreptul să nesocotească voinţa poporului, mai ales dacă toamna se arată a fi o povară ce smălţuieşte în cenuşiul vieţii toate neîmplinirile de peste ani şi toate speranţele de a scăpa de frică sau de cel care seamănă frica în sufletul nostru. Băsescu a profitat de ocazie pentru a anunţa că va sărbători „acasă, cu soţia şi cu fetele” rezultatul referendumului, că va cere Legislativului să convoace de îndată comisia pentru revizuirea Constituţiei, că temerile şi oboseala le alungă aşa cum alungă şi iernile, pentru că viscolul se tânguie ca un muribund, când încă mai mijesc razele de soare, iar sub brad stă ghemuită sărăcia care ne acoperă gura şi taie respiraţia de teama virusului pandemiei porcine!
La rândul său, Mircea Geoană, candidatul PSD pentru Cotroceni, şi-a afişat optimismul, apreciind că „Vom munci şi mai mult, iar la 6 decembrie vom învinge împreună”, promiţând că va aduce la guvernarea ţării, “până de Crăciun, o echipă formată din oamenii cei mai oneşti şi mai competenţi din cadrul şi din afara majorităţii parlamentare”, tocmai pentru a dovedi că „după cinci ani de dezbinare, ceea ce îi uneşte pe români este mai important decât ceea ce îi dezbină”, în condiţiile în care mulţi dintre noi observă cu stupoare că anotimpurile vin prea grăbite spre casele noastre, cu atâta fragilitate şi cu atât parfum efemer, încât reîntoarcerea la viaţă devine, de multe ori, tristă şi dureroasă, pe fondul schimbărilor climatice imprevizibile. Liderul social-democrat consideră că e bine „să ne unim toţi, români din ţară şi din străinătate şi votanţi ai tuturor candidaţilor, mai ales cei care au decis să nu participe, din dezgust”(sic!!), pentru a face din turul al doilea, nu doar un parc de distracţii în care copiii parcă nu mai ştiu să se joace când canicula verilor le arde buzele sau când gerul năpraznic le biciuie feţele, când cuvintele se pierd în tăcere şi jocurile rămân doar nişte urme uitate pe nisipul gândurilor fragile. În privinţa referendumului, Geoană a afirmat că a constituit „un tertip electoral” gen Băsescu, motiv pentru care a anunţat că va declanşa un forum constituţional şi va iniţia procedurile pentru diminuarea numărului de parlamentari, de parcă fiecare descoperă treptat, că lumea opteză pentru cele mai rapide modalităţi de asimilare, fără să ia în seamă faptul că adevăratele bucurii sunt legate de foşnetul molcom al paginii de carte şi de nuanţele tulburătoare ale clepsidrei timpului care curge la vale.
Din poziţia a treia, care îl exclude în turul al doilea, liderul PNL, Crin Antonescu, a declarat că este fericit pentru că, prin rezultatul obţinut, a dat un semnal românilor de bun-simţ, lipsit fiind de mijloacele pe care cei doi abonaţi ai puterii politice din România, Traian Băsescu şi Mircea Geoană, le-au avut prin maşinăria de partid, precizându-le susţinătorilor săi, că în urma prezentării rezultatelor oficiale, le va transmite care va fi calea de urmat pentru ca „oameni de genul Băsescu, Geoană, Hrebenciuc, Vântu, Voiculescu, să închidă definitiv activitatea(sic??), doar pentru ca noi să realizăm că urmează o perioadă încrâncenată, care va dovedi că lumea politică românească se limitează la nişte teme clasice cunoscute, de regulă prescurtate drastic şi remixate uneori chiar penibil în ritmuri ameţitoare, când oamenii trec pe lângă oportunităţi ca pe lângă stâlpii de curent electric, semn că tradiţiile s-au preschimbat intempestiv în demonstraţii de viteză, că nu mai e timp de aşteptare, că sentimentele se diluează până la abandonarea în faimoasele “mreje ale uitării”, că pe oamenii obişnuiţi îi interesează mai puţin ce intenţie are cel vizat, cât câştigă, dacă e o persoană dinamică, dacă poţi avea încredere în el, dacă toate condiţiile practice au fost îndeplinite sau dacă îşi mai face loc şi câte un miez de speranţă în sufletul omului.
Oameni buni, înfrângerile, ca şi victoriile electorale se consumă fără o stare interioară adecvată, mai ales că astăzi, un băiat nu mai curtează o jumătate de an o domnişoară, pentru a ajunge în alcovul plăcerii, că tandreţea se consumă după principiul văzut-plăcut-votat, semn că oamenii nu mai au capacitatea de a sesiza sublima atracţie sufletească ce aduce adevărata împlinire umană şi profund afectivă, care dă viaţă unei speranţe de mai bine! E vremea calculelor şi a relaţiilor de concubinaj politic, dovadă incontestabilă că ritualurile sentimentale cu dantelărie politică au ieşit din garanţie, că totul decurge rapid, că goana după victoria cu orice preţ este principiul fundamental al comunicării de masă. Credeţi, cumva, că ne lipsesc temele de reflecţie? Nicidecum, dragi români! Majoritatea dintre cei care emigrează o fac din cauza sărăciei, din vreme ce prea puţini mai au şi alte motivaţii. Dacă stai să te gândeşti, e o dramă să părăseşti definitiv pământul părinţilor tăi, dar, dacă s-a ajuns până la acest incredibil exod către ţările dezvoltate, aceasta spune enorm despre dezastrul actual şi despre eşecul lamentabil al unei clase politice falimentare. În zadar vor arunca slogane politicienii care se visează la Cotroceni, încercând să depisteze sursa acestor tare contemporane, pentru că răspunsul e cu mult mai prozaic şi mai concret decât s-ar fi putut bănui la prima vedere. Suntem atât de săraci sufleteşte, încât ne-am învelit în viciul decăderii, ca într-o vestă antiglonţ, mai ales că păcatul nostru zilnic a devenit ignorarea sufletului, disimularea văzută ca o absurdă formă de apărare a supoziţiei care scandalizează bunul simţ al omului!
prof. Vasile Gogonea
redactie@scandaldegorj.ro
Recomandă acest articol:
27.11.2009. 14:12
Comentarii
Acest articol n-are nici un comentariu.
Lasă un comentariu
Scandal de Gorj nu este responsabil juridic pentru continutul comentariilor. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra va revine in exclusivitate.
* = câmp obligatoriu