EDUCAŢIA ESTE PRIORITATE NAŢIONALĂ ŞI ÎN ACTUALA COALIŢIE?

În linii mari, ne-am propus ca pentru astăzi să conturăm, dintru început, câteva repere care fac din educaţie o prioritate naţională, atâta vreme cât se tot vorbeşte, dar nu se înfăptuieşte, acel deziderat prin care statul alocă acestui domeniu un buget anual de minimum 7 % din PIB, din fonduri publice, iar Guvernul răspunde public în faţa Parlamentului de alocarea şi gestiunea acestui buget, mai ales că acelaşi organism statal cu parfum politic îşi exercită atribuţiile în domeniul educaţiei permanente, prin intermediul Parlamentului, Guvernului, Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării şi Ministerului Muncii pentru a stabili parteneriate cu toate părţile interesate în promovarea educaţiei permanente. În timp ce Parlamentul aprobă bugetul educaţiei, ca parte a bugetului de stat, ca şi legile din domeniul educaţiei şi formării profesionale, legea cu privire la înfiinţarea, transformarea sau desfiinţarea unei universităţi publice sau private, inclusiv raportul anual privind starea învăţământului, prezentat de ministrul educaţiei, se pare că Guvernul acoperă o arie mai largă de atribuţii, prin faptul că aprobă liniile strategice ale politicii naţionale în domeniul educaţional, asigură relevanţa educaţiei în raport cu piaţa muncii şi aprobă Cadrul Naţional ca parte a Cadrului European al Calificărilor, propune Parlamentului, spre aprobare, bugetul educaţiei, în cadrul bugetului de stat, aprobă, prin hotărâri de guvern, modul de organizare, funcţionare, evaluare şi control al serviciilor educaţionale şi al furnizorilor de educaţie, reglementează regimul diplomelor şi al certificatelor de studii recunoscute de către statul român, pentru ca ministerul de resort să vizeze elaborarea strategiilor şi politicilor naţionale în domeniul educaţiei. Chiar dacă am riscat să dezvolt excesiv, am enumerat aceste elemente de detaliu, tocmai pentru a sublinia că ameninţările cu certa sau chiar cu “divorţul” în sânul actualei coaliţii de guvernare, acutizează disputele pe tema Codului Educaţiei, deoarece reprezentanţii PD-L şi PSD au rămas pe poziţii divergente în privinţa asumării răspunderii guvernamentale. Astfel, în timp ce premierul nu mai acceptă nicidecum “tergiversări” în această privinţă, d-na ministru Andronescu reclamă “accentele politice”, Codul Educaţiei fiind singura din cele patru legi cu care Boc vrea să se ducă în Parlament, la 2 septembrie, dar, asupra căreia nu există acordul Coaliţiei. Se pare că în asemenea condiţii, Educaţia ar putea deveni un pretext pentru un divorţ între PSD şi PD-L, mai ales că, fără semnătura ministrului Ecaterina Andronescu, premierul Boc n-ar putea trimite în Parlament nici un proiect de lege pe acest domeniu, promiţând că va continua discuţiile cu specialiştii, în ideea că nu renunţă la promovarea Codului Educaţiei prin asumarea răspunderii guvernamentale. Premierul “se ţine mare” şi declară ritos, că nu este adeptul tergiversărilor, amânărilor şi al prelungirii discuţiilor cu orice motiv, considerând “că este şi timpul deciziilor corecte, însă şi fundamentate”, dând asigurări că va face tot ce-i stă în putinţă să avem un proiect de lege bun, deşi încă mai stau faţă în faţă cele două variante: cea elaborată de actualul ministru, Ecaterina Andronescu, şi cea elaborată la Cotroceni de o comisie specială condusă de Mircea Miclea, în discuţiile care se poartă prevalând, se pare, ambiţiile şi orgoliile, accentele politicianiste, prin care unii se uită în trecut, alţii se uită în viitor, unii suprareglementează, alţiisubreglementează, într-o interminabilă suită de tergiversări ce nu prea îşi au rostul într-o dezbatere pe domeniul legislaţiei din învăţământ!
Proiectul pentru legile Educaţiei, propus de d-na Andronescu, numit şi Codul Educaţiei, se pare că aduce elemente de noutate, pentru că stabileşte structura pe cicluri a învăţământului, ţinând seama şi de tradiţia învăţământului românesc, dar şi de ceea ce este modern în lume, începând de la educaţia timpurie, de la zero-trei ani, şi până la finalizarea liceului, dar în acelaşi timp sunt reformate procesele de evaluare, cu accent pe evaluarea continuă, pe evaluările naţionale, care dau măsura performanţei sistemului, ca să nu mai vorbim de introducerea unor evaluări de tip internaţional, prin care este restructurată trecerea de la ciclul gimnazial la ciclul liceal, socotit tot ca un întreg al părţii de învăţământ obligatoriu, pentru ca în final să fie restructurat şi bacalaureatul. Aşadar, avem “restructurare” şi iar restructurare, mai ales că un element de noutate în noul cod ar fi evaluarea de la sfârşitul clasei a IV-a, iar trecerea de la gimnaziu la liceu se va face pe baza evaluărilor de tip internaţional din timpul claselor V-VIII. Părinţii şi copiii vor şti, de la începutul ciclului gimnazial, felul în care se va încheia ultima clasă de şcoală generală, pentru ca la încheierea liceului, fiecare absolvent să aibă un atestat de competenţe digitale. La rândul său, bacalaureatul e simplificat prin eliminarea probelor orale şi va cuprinde trei probe scrise, la Limba română - obligatorie, la Matematică - obligatorie pentru absolvenţii liceelor cu profil ştiinţific, real sau tehnologic şi o parte din cele vocaţionale, cum ar fi liceele militare, sau la Istorie, o disciplină obligatorie pentru cei din sfera socio-umanistă şi cei de la liceele vocaţionale de muzică, artă plastică etc, în funcţie de profilul liceului. La alegere şi tot în funcţie de profil, se va da o a treia probă - la Chimie, Fizică, Informatică sau Biologie pentru clasele de real, respectiv Economie, Geografie, Logică, Filosofie sau Psihologie - pentru secţiile umane, iar elevii minorităţilor naţionale vor susţine o probă în plus, la limba maternă. În ultima clasă de liceu, vor fi făcute evaluări cu privire la competenţele dobândite la comunicare în Limba română sau în Limba maternă, precum şi la competenţele digitale obţinute în utilizarea calculatorului, iar pentru competenţele lingvistice se va elibera un certificate de atestare. Absolvenţii liceelor de specialitate, cu profiluri bine conturate, vor primi şi certificate pentru competenţă profesională - nivelul 3, pe baza cărora se vor putea angaja. În privinţa managementului instituţional, directorii şcolilor din învăţământul preuniversitar vor da concursul în şcoala pe care o conduc, urmând să fie numiţi de Inspectoratul Şcolar, iar consiliile de administraţie ale şcolilor vor fi formate din cadre didactice (50%), părinţi şi reprezentanţi ai comunităţilor locale (50%). A doua variantă este cea a Comisiei prezidenţiale pentru analiza şi elaborarea politicilor din domeniile educaţiei şi cercetării din România, sub îndrumarea profesorului Mircea Miclea, prin care se propune, la secţiunea învăţământului preuniversitar, ca învăţământul obligatoriu să cuprindă o clasă pregătitoare, patru clase de primar şi cinci de gimnaziu. Învăţământul neobligatoriu va cuprinde trei sau patru ani de liceu ori, alternativ, între unu şi trei ani de învăţământ profesional, pentru a se merge pe ideea învăţământului obligatoriu de 10 ani, în intervalul 6-16 ani, timp în care elevii îşi pot însuşi competenţe de comunicare, inclusiv în limbi străine, aptitudini ştiinţifice de bază, noţiuni de convieţuire socială. Ca şi în “varianta” Andronescu, în ultimul an de liceu se va face o evaluare naţională diferenţiată, în funcţie de filiera şi profilul liceului, se vor stabili 3 tipuri de probe, în funcţie de principalele tipuri de competenţe specifice dezvoltate de fiecare filieră, respectiv profil de liceu, timp în care se susţin şi probele practice pentru evaluarea şi certificarea competenţelor de utilizare a calculatorului. În baza principiului autonomiei, şcoala poate alege modalitatea de selectare a elevilor, în cazul în care cererea depăşeşte oferta, angajarea şi concedierea salariaţilor se face de către şcoala unde activează aceştia, iar în ceea ce priveşte curricula, procentul orelor la dispoziţia şcolii poate ajunge la 20% în cazul gimnaziului şi la 30% în cazul liceului, pentru ca 25% dintre orele alocate unei discipline să rămână la dispoziţia profesorului, pentru realizarea unor acţiuni remediale, de performanţă sau în alte scopuri decise de profesor.
Prin urmare, concluziile care se impun se referă la posibile răspunsuri la întrebarea dacă Educaţia rămâne o prioritate naţională şi în actuala coaliţie constituită pe criterii predominant politicianiste sau dacă există în acest moment toate motivele politice astfel încât subiectul să fie transformat într-un pretext pentru căderea Guvernului, fiecare dintre cei doi protagonişti ezitând să transforme tema Educaţiei în pretextul cel mai potrivit pentru a-şi exclude partenerul de la caleaşca guvernării în vremuri de criză!

prof. Vasile Gogonea
redactie@scandaldegorj.ro

  21.08.2009. 06:48

Comentarii

Acest articol n-are nici un comentariu.