ÎNCET, DAR SIGUR, JUSTIŢIA PARE A SE DEPOLITIZA PRIN GREVĂ!

prof. Vasile Gogonea
redactie @ scandaldegorj.ro

Luând exemplul Doamnei Ministru Andronescu, care la nivelul celor 42 de inspectorate şcolare a început o adevărată “curăţenie” de toamnă de sub mantia portocalie a nuanţei politice, sub forma unor măsuri de restructurare luate din cauza crizei economice, se pare că şi justiţia tinde a se depolitiza prin grevă, deschizând o falie tot mai largă în raport cu actuala coaliţie de guvernare, nu numai prin revendicări salariale, dar şi prin adoptarea unor măsuri de redresare a actului de justiţie! Cred că tocmai această contestare a dominaţiei politicianiste şi o solidaritate demnă de admiraţie a stârnit simpatia în rândul unei mari părţi a populaţiei faţă de această grevă cu consecinţe imprevizibile pe termen lung, ceea ce denotă o trezire la realitate şi o tentaţie de repoziţionare a conduitei morale a magistraţilor! Orice s-ar spune, cât ai fi de nedumerit şi chiar intrigat de ţinuta “aristocratică” a veniturilor salariaţilor din justiţie, nu poţi fi şi cu magistraţii şi împotriva lor, cum nu poţi fi, în acelaşi timp, curajos şi laş, drept şi strâmb, bun şi rău, conform unui principiu clasic al logicii tradiţionale, numit prin principiul non-contradicţiei. De multe ori, mi-am exprimat opinia despre această categorie socio-profesională, pe mulţi dintre ei îi cunosc la nivelul judeţului nostru, la unii chiar le-am fost profesor la clasă, de aceea pot spune că nu sunt necondiţionat de partea lor, dar în multe privinţe, cred că au dreptate, fără ca aceasta să însemne că nu văd răul şi consecinţele acestuia din protestul lor bazat pe solidaritatea de breaslă. Pe termen scurt, el se întoarce, prin viclenele şi nedreptele atacuri a căror ţintă sunt chiar instanţele lor superioare, ca un bumerang împotriva lor şi a prestigiului acestora, dar, pe termen lung, din acest protest, are de câştigat justiţia şi justiţiabilii, într-o anumită măsură şi noi toţi, care vom şti şi vom putea spune de aici înainte, că avem şi în România o justiţie care se respectă, care ştie şi poate să înfrunte celelalte puteri care se manifestă abuziv.
Poate e bine să amintim faptul că în Anglia, unde justiţia este o putere adevărată, salariul judecătorului a fost stabilită încă din secolul al XIII-lea, la nivelul venitului celui mai mare latifundiar(sic!!) şi s-a păstrat de atunci la aceleaşi proporţii, pentru a consacra un statut social demn de atenţie şi piulduitor pentru o carieră profesională. Pentru a ne lămuri cu toţii şi pe deplin asupra situaţiei şi lefurilor magistraţilor din alte ţări UE, avem la îndemână o serie de date comparative care consacră efortul depolitizării prin grevă. Aşa cum ei înşişi declară, se apreciază că salariul nu este singura problemă a judecătorilor şi auxiliarilor justiţiei, pe fondul unor acuze politicianiste prin care se încearcă să ni se inducă o altă opinie, spre a târî în derizoriu un demers justificat şi din ce în ce mai apreciat în ochii opiniei publice. Sunt voci care consideră că judecătorii au toate “drepturile” fireşti, în afara aceluia de a greşi(sic!!), pentru că au “dreptul” să tacă, să muncească în condiţii dintre cele mai umilitoare uneori, iar la aceste “drepturi” se pare că nu a atentat nimeni niciodată. Iar, pentru că le-au avut întotdeauna, este firesc ca ei să fie priviţi ca foşti şi actuali “binecuvântaţi” ai puterii politice, în pofida faptului că nici Parlamentul, nici Guvernul, nici partidele politice, nici presa, nu sunt doritoare să existe o adevărată putere judecătorească în România! Impresiile noastre despre actul de justiţie sunt mereu exprimate vehement, dar, în ultimii ani, parcă s-a schimbat doar “impresia” de decor,  pentru cei care cunosc justiţia şi problemele ei, dar cu accente retorice şi pe alocuri nedesluşite. Cred că asemenea accente sunt doar pentru aceia care, dându-ne lecţii în fiecare zi despre criză şi despre efectele sale, nu ştiu, ori se fac că nu ştiu că noi ceilalţi, auzind şi văzând foarte bine, judecăm cu mintea noastră “profană”, deşi ei se fac că sunt surzi şi orbi sau că nu înţeleg substratul grevei magistraţilor.
Poate că de multe ori, impresiile şocante sunt pentru cei care nu văd în ce ţară trăim şi cine ne conduce, pentru cei care nu vor să vadă ceea ce trebuie văzut. Mulţi dintre noi, cred că au intrat în sufocantele săli de şedinţă ale instanţelor şi au respirat aerul toxic din aceste săli supraaglomerate, fără să conştientizăm câţi arhivari, grefieri şi judecători ce şi-au petrecut viaţa printre dosare, au murit de boli catalogate ca fiind profesionale sau poate că au surprins acele scârboase vietăţi care mişună pe şi printre rafturile din arhive, fără să ştim, cât sunt de periculoase vietăţile dintre paginile dosarelor, gâzele prăfuite care nu se văd! Poate că în asemenea dosare se află dreptul şi obligaţia de a hotărî asupra averii, onoarei şi libertăţii concetăţenilor, fără să conştientizăm cât de greu este să spui ceea ce este drept într-o ţară cu legi strâmbe!
Oameni buni, în demersul nostrum, nu-i punem la îndoială bunele intenţii ale magistratului, dar mă deranjează nedreptatea reacţiilor lui umorale, o anumită voluptate a conflictului care nu se mai stinge, precum şi alternanţa de emotivitate lăcrămoasă şi brutalitate cazonă în care se complace adesea cel aflat în robă. Ştiu că judecătorul nu judecă neapărat cu inima şi apreciez inapetenţa lui pentru politică! Personal, mă consider un alergic la căutătura lui oblică din momentele de iritare. Că e vorba şi de un om necultivat, nu mă indispune nicidecum, chiar mă încântă, dar, vă întreb dacă aţi întâlnit vreodată un om în sălile de şedinţă, care să vrea să se mântuiască recunoscând că nu are dreptate, dacă aţi preluat vreodată asupra-vă toate mizeriile şi durerile pe care le încearcă nedreptăţiţii, dacă v-a bătut cineva la ieşirea din casă lăsându-vă, mai mult mort decât viu şi plin de sânge, pe motive dintre cele mai bizare, dacă v-a ameninţat cineva, vreodată, în sala de judecată, cu moartea, având asupra lui o sabie, dacă a murit vreodată un om în faţa dumneavoastră de inimă rea sau înjunghiat cu sânge rece, dacă aţi văzut unele personae care s-au scuipat, bătut, înjurat în faţa dumneavoastră, părinţi şi copii, fraţi şi surori ori foşti soţi, dacă aţi trăit cu spaima că aţi putea greşi decisiv, dacă aţi avut nopţi de coşmar după ce s-a pronunţat o hotărâre nedreaptă, dacă vi s-a întors deodată stomacul pe dos după ce aţi răsfoit filele unui dosar, constatând cu stupoare că aţi putea trăi restul vieţii cu povara unei judecăţi greşite, ce-aţi mai zice atunci?
Ştiu prea bine, că nu tot ceea ce se întâmplă în sala de şedinţă este de aplaudat, şi sunt oripilat, uneori, de ceea ce văd şi aud în sălile de şedinţă din gura unor judecători care se consideră inamovibili. Dar, în acest articol am adus în dezbatere o instituţie care însemnă o putere a statului şi un principiu care se dovedeşte un etalon al dreptăţii. Dacă ambele sunt călcate în picioare şi târâte în noroi de către oamenii de nimic, de oamenii politici “mici”, care s-au năpustit asupra justiţiei şi a magistraţilor pentru a abate atenţia de la neputinţa şi neştiinţa lor şi pentru a pregăti terenul pentru şi mai grave alte acte de abuz, orice demers devine caduc şi demn de a fi lăsat în derizoriul ispitei de a greşi. Cred că instituţia justiţiei, ca putere a statului, după aceea principiul în sine, ca lege de netăgăduit, noi trebuie să le apărăm necondiţionat ! Fiecare dintre noi se consideră un judecător mai mult sau mai puţin abilitat, dar “judecătorul de ocazie” nu poate admite că protestatarii de azi greşesc şi că au dreptate, în acelaşi timp, pentru că puterea care calcă în picioare justiţia nu mai este legitimă atunci când calcă legea şi când, punând în pericol justiţia, ne pune şi pe noi în pericol! Judecătorii ar vrea să continue protestul, prin blocarea totală a justiţiei, dar în acelaşi timp, ar şi relua lucrul de teama eventualelor repercusiuni. De fapt, magistraţii susţin că dacă acceptă prevederile legii salarizării unice, ar putea avea soarta profesorilor, care au trecut, în doar câteva zile, de la extaz la agonie, când la sfârşitul lui 2008 au aflat că majorarea salariului cu 50% nu se mai aplică.
În concluzie, se pare că în aceste zile se va decide continuarea protestului început în data de 1 septembrie, oferta guvernanţilor fiind considerată nesatisfăcătoare. Cu toate că guvernul le-a promis că salariile nu le vor fi reduse, magistraţii spun că nu pot avea încredere în cuvântul guvernanţilor. Încet, încet, justiţia pare a se depolitiza prin grevă, iar în aceste momente, cred că e în “dreptul” deplin al magistraţilor să se opună unui astfel de atentat la adresa Justiţiei, pentru că legea e de partea lor şi e în obligaţia noastră să-i sprijinim, să le fim alături, să nu-i lăsăm singuri, pentru că apărându-se pe ei, judecătorii ne apără şi pe noi ceilalţi.

  18.09.2009. 14:10

Comentarii

Acest articol n-are nici un comentariu.